Imi place part. II
14:44
Îmi place să merg și să mă aflu în locuri aglomerate. Acolo văd multe priviri, mulți oameni și cu atât mai multe trăiri. Mă hrănesc atunci când mă simt singur cu privirile lor. Am văzut oameni veseli, oameni triști, priviri dezamăgite și priviri pline de speranță. Oameni ce priveau în gol și oameni ce aveau o destinație bine stabilită. Am văzut în privirile lor suflete frumoase, rănite, reci, iar în unele priviri nu am văzut nici un suflet.
În metrou este deprimant...Oamenii uită să zâmbească, obosiți de muncă de viață sau de nimicuri adunate.
Pot să îi văd cum îi mistuie gândurile și cum îi obosesc proprile lor idei.
Îmi place să tac uneori, să îmi vorbesc în sine. Mă calmează și mă asigură că încă sunt acolo pentru mine când nimeni nu mai este.
Mergeam umăr la umăr cu tine și nu ziceam nimic. Ce ne spuneam când nu ne vorbeam sincer nu știu. În capul meu se derula fiecare secundă de la început până în prezent. Oarecum simțeam frica și teama de sfârșit dar îi făceam față.
Indiferența e importantă, o face să te vrea și să te dorească. Indiferenta o pedepsește. Indiferența te pedepsește și pe tine dar merită. Tind să cred că după ce ești indiferent te vrea mai mult ca atunci când este vorba să o fuți.
Indiferenta....căcat, e greu să fii indiferent. Oricum merită să te comporți puțin indiferent. Îi dai peste cap toate planurile și îi fuți toate gândurile. Merită pentru că nu se așteaptă.
Îmi place să citesc toate porcăriile care ei uneori nu îi plăceau și nu le agreea. Eram diferiți dar ne completam. În ultima vreme mă domina și provocarea s-a stins. Îmi place să citesc și să mă asociez cu diferite personaje ce îmi par a fi asemănătoare mie. În final îmi place atât de mult să citesc încât la final simt că lipsește ceva, îmi pare rău că s-a terminat.
Ziceam de gânduri și de ideea de a vorbi în sine. Uneori ne place să ne victimizam (mănânci rahat dacă îmi zici că niciodată nu ai făcut asta). Ieșisem de la metrou și ploua, în mintea mea rămăsese acel "pa" sec. Nu mi-am deschis umbrela și am preferat să mă plouă și să îmi imaginez cea mai tristă scenă din filmele americane. Era fix scena în care adolescentele ar fi început să plângă și să-mi plângă de milă în același timp, îndrăgostindu-se de mine și ulterior cumpărând postere cu mine.
Dacă nu ar fi fost să mă victimizez tot nu aș fi deschis umbrela pentru că îmi place ploaia și pentru că mă durea cum a plecat fără să zică nimic.
Îmi place ideea că într-o bună zi se va întoarce pentru că îi e dor de telefoanele mele, își aduce aminte de degetele mele prin părul ei, îmi simte uneori parfumul, îi e dor de cum găteam, îi lipsesc "pisoiași"și "iubito" așa cum le spuneam eu. Își aduce aminte și uitându-se în dreaptă ei va observa că "el" nu poate să îi ofere ceea ce i-am oferit eu cândva.
Pe de altă parte, dacă o să fii indiferent trebuie să fii sigur că are ce să regrete atunci când stă singură, o bufneste plânsul și se gândește la tine.
Imi place part. II
14:44
Îmi place să merg și să mă aflu în locuri aglomerate. Acolo văd multe priviri, mulți oameni și cu atât mai multe trăiri. Mă hrănesc atunci când mă simt singur cu privirile lor. Am văzut oameni veseli, oameni triști, priviri dezamăgite și priviri pline de speranță. Oameni ce priveau în gol și oameni ce aveau o destinație bine stabilită. Am văzut în privirile lor suflete frumoase, rănite, reci, iar în unele priviri nu am văzut nici un suflet.
În metrou este deprimant...Oamenii uită să zâmbească, obosiți de muncă de viață sau de nimicuri adunate.
Pot să îi văd cum îi mistuie gândurile și cum îi obosesc proprile lor idei.
Îmi place să tac uneori, să îmi vorbesc în sine. Mă calmează și mă asigură că încă sunt acolo pentru mine când nimeni nu mai este.
Mergeam umăr la umăr cu tine și nu ziceam nimic. Ce ne spuneam când nu ne vorbeam sincer nu știu. În capul meu se derula fiecare secundă de la început până în prezent. Oarecum simțeam frica și teama de sfârșit dar îi făceam față.
Indiferența e importantă, o face să te vrea și să te dorească. Indiferenta o pedepsește. Indiferența te pedepsește și pe tine dar merită. Tind să cred că după ce ești indiferent te vrea mai mult ca atunci când este vorba să o fuți.
Indiferenta....căcat, e greu să fii indiferent. Oricum merită să te comporți puțin indiferent. Îi dai peste cap toate planurile și îi fuți toate gândurile. Merită pentru că nu se așteaptă.
Îmi place să citesc toate porcăriile care ei uneori nu îi plăceau și nu le agreea. Eram diferiți dar ne completam. În ultima vreme mă domina și provocarea s-a stins. Îmi place să citesc și să mă asociez cu diferite personaje ce îmi par a fi asemănătoare mie. În final îmi place atât de mult să citesc încât la final simt că lipsește ceva, îmi pare rău că s-a terminat.
Ziceam de gânduri și de ideea de a vorbi în sine. Uneori ne place să ne victimizam (mănânci rahat dacă îmi zici că niciodată nu ai făcut asta). Ieșisem de la metrou și ploua, în mintea mea rămăsese acel "pa" sec. Nu mi-am deschis umbrela și am preferat să mă plouă și să îmi imaginez cea mai tristă scenă din filmele americane. Era fix scena în care adolescentele ar fi început să plângă și să-mi plângă de milă în același timp, îndrăgostindu-se de mine și ulterior cumpărând postere cu mine.
Dacă nu ar fi fost să mă victimizez tot nu aș fi deschis umbrela pentru că îmi place ploaia și pentru că mă durea cum a plecat fără să zică nimic.
Îmi place ideea că într-o bună zi se va întoarce pentru că îi e dor de telefoanele mele, își aduce aminte de degetele mele prin părul ei, îmi simte uneori parfumul, îi e dor de cum găteam, îi lipsesc "pisoiași"și "iubito" așa cum le spuneam eu. Își aduce aminte și uitându-se în dreaptă ei va observa că "el" nu poate să îi ofere ceea ce i-am oferit eu cândva.
Pe de altă parte, dacă o să fii indiferent trebuie să fii sigur că are ce să regrete atunci când stă singură, o bufneste plânsul și se gândește la tine.
