14:02
Cum ar fi ca toate clasicele povești cu
care am adormit, de-a lungul copilariei, să fie adaptate ? Iar prin adaptare
inteleg: adaptare temporală, spațială dar și stilistică. Ceea ce urmeaza este incercarea de readaptare, mai in glumă, mai in serios, a "Fetiței cu chibrituri".
De ce acest titlu ? Pentru că, după părerea
mea, este o poveste adresată unui public tânăr (nu tânăr adolescent, ci tânăr
copil), un public ce nu ar trebui sa aibă parte de drame și finaluri nefericite
la vârsta respectiva. Căci, cu toții știm că, "fetița cu chibrituri ",
moare tragic la final. Nici măcar nu a avut parte de o moarte prea
"cumsecade".
Era Anul Nou. O noapte al dracului de
friguroasă. Strazile pustii ascundeau subsoluri ticsite de cluburi pline. Rochiile
negre, stramte, se unduiau la unison cu siluetele ce, amețite bine de alcool,
dansau pe așa zisele "cuburi". Ei, domnii, după multe pahare de vodka
cu enregizant incepeau sa regreseze ( nu este ca și cum erau la un nivel prea înalt).
Se transformau in animale ce iși căutau prada. Ochii lor priveau, prin fumul
gros de țigară, la "căprioarele " pe care erau gata, gata sa le
atace. Ademenindu-le fie cu portofelul ,fie cu bicepșii ce aproape sfâșâiau
tricourile albe,mulate sau camasile cu "caluț".
Ăia in tricou negru erau bine amplasați.
Păzeau buna desfășurare a dezmațului. Și ei gata de atac. Insa ei nu cucereau,
ei interveneau. Așteptau pretextul unei cerți pentru a-și face meseria. De abia
așteptau sa care cațiva pumni și sa scoată pe brațe vreun tupeist.
Insa fetița
cu chibrituri habar n-avea de toate astea. Era seara de Revelion și de abia
daca avea cativa lei in buzunar. Voia intr-un pub sau undeva ieftin. Îi surâdea
ideea unei treceri dintre ani in care sfârșește fie in vreo toaleta, fie vomitând
tot alcoolul de care ar abuza, fie împreună cu
un necunoscut. De fraierul care o
intreaba de numărul de telefon nu avea
nici un chef !
Protagonista noastră nu avea o viață prea
stralucită acasa. Capul familiei muncea cu ziua pe un șantier. Fusese in zilele
lui de glorie un bun arhitect. Celei careia "fetița cu chibrituri" ii
spunea mama, venea târziu acasa, uneori chiar deloc. Avea un salariu bunicel, însă
il cheltuia cu un italian stabilit in Romania
Revenind la "fetița cu
chibrituri". Se apropia 12 noaptea și ea incă bântuia prin Centrul Vechi. Cu mâinile înghețate își aprinde o țigară si
grabește pasul. Cu o mână fumând și cu o mână in buzunarul cu cei 30 de lei se
gandește la viata de rahat pe care o duce.
Gândurile
cu tenta depresivă o năluceau. Îi vine o idee. Dă un telefon, fuge până la
Unirii și se intalnește cu un vechi prieten. Poartă o discuție cu respectivul. Îi
dă cei 30 de lei si primește "biletul" către o noapte reușită, sau
cel puțin câteva ore.
Trage primul fum si vede un șemineu. Simte
caldură. Mai trage un fum, în față i se arată o masă plină cu mâncare. Al
treilea fum îi arată si bradul de Crăciun pe care, acasă, chiar ea il impodobise; sub el nu a regăsit iPod-ul cerut. Ajungând la filtru, iși vede colegii de
liceu ce se distrau la un baieram organizat ,"clandestin", de unul
dintre ei, la plecarea parintilor din
oraș.
Preț de câteva ore a uitat de viața pe care și-o
blestema zilnic. Trezindu-se, și-a dat seama că a ratat tot. Era ora 3 dimineața, iar degetele de la picioare ii degeraseră. Se acomodase. Tremuratul devenise o
obisnuinta. Drumul spre casă părea ceva imposibil. Reușește sa ajungă la
baieramul colegilor de liceu, unde petrecerea era pe sfârșite. Adoarme in baia
unde i-a plătit celui ce a lăsat-o sa intre. Sexul pe care il prestase nu era
demn nici de cele mai proaste scene porno de pe internet. Însa el era după câteva
sticle de bere si shot-uri, cărora le pierduse numarul. In concluzie... s-au
înteles.
Originalul ?! Alta poveste si cu siguranță, alt
final. Am preferat să nu îi urmez finalul și sa decid moartea fetei, așa cum scriitorul a facut cu sărmana "fetiță cu
chibrituri". Eu am ales să o las să trăiasca. Iar despre noaptea pe care o
petrecuse, ei bine...nu-și va aduce aminte prea multe.
